vineri, 28 iunie 2013

"Ai noștri tineri la Paris învață..."


"... La gât cravatei cum se leagă, nodul,
Ş'apoi ni vin de fericesc norodul
Cu chipul lor isteţ de oaie creaţă.
"

Știți poezia, nu? E scrisă de Eminescu și e cumva atipică lui, dar pe barba profetului, câtă dreptate are :))

În ultimii ani, fiecare sesiune de bacalaureat prezintă două constante. Ba nu, trei, nu-mi dădeam seama de ce nu-mi iese numărătoarea. Acestea sunt, în ordinea numerelor de pe tricou: procentul dezastruos de promovabilitate, văicărelile penibile ale picaților ("ne-au dat atât de greu special ca să nu luăm, astea erau subiecte de olimpiadă, suntem generația de sacrificiu" șamd) și, glazura de pe tort, perlele. Nelipsite și, din păcate, tot mai savuroase. Și tot mai grotești, dovedind că nu e vorba de nicio generație de sacrificiu și de niciun complot la adresa tinerelor vlăstare, ci doar de indolență. Un om care-a citit materia măcar o dată n-ar putea emite asemenea bazaconii. 

Am selectat câteva, pe care-mi voi lua libertatea să le comentez. Iertat fie ceea ce poate părea cinism, dar am trecut și eu prin examenul de bacalaureat (în secolul trecut se întâmpla asta, să nu mai spuneți la nimeni :D) și știu cum e să-ți dai sufletul învățând. N-am, prin urmare, niciun strop de înțelegere pentru loazele care-au putut scrie chestiuni precum cele de mai jos. 

- bărbații cu ochii mari și pe alocuri curioși - care sunt locurile alea, candidat? Te rog să dezvolți cu acuratețe, altfel nu discutăm.

- cu trup și suflet înseamnă a avea încredere într-o persoană care te-a pătruns - leșin =)) Și asta pentru că instantaneu mi-am adus aminte de poezioara aia a lui Păstorel Teodoreanu: "Stimată doamnă şi distinsă/ Când v-aţi simţit profund atinsă /Eraţi călare sau întinsă?". 

-  omul este fericit atunci când dragostea-i ajunge până-n fund - no comment, candidatul probabil știe mai bine cum devine cazul cu dragostea în fund :D

- Slavici de asemenea întruchipează moralul în sânul mamei lui Ghiță - mama lui Ghiță, ieși afară! Ce dezmăț, domn'le, să lași pe oricine să întruchipeze diverse în sânul tău. 

- Dragostea oferă cele mai puternice sentimente și simțăminte, care se reflectă și asupra corpului - hait. Ăsta ori e cel de mai sus cu dragostea în fund, ori a copiat de la el. 

- ... iar tinerii tresar de neștiință - corect! Nu doar că tresar, ci se cutremură din adâncuri, după cum rezultă din figura alăturată și din exemplele de mai sus.

- Nam nici o ideie cum trebuiam să mai dezvolt ideia aceasta, că poiezia este compusă aşa că nam nici o emoţie pozitivă asupra ei - da' emoții negative ai? Cum ar fi cea dată de faptul că ai să vii din nou la toamnă să dai bac-ul? 

- Pronumele le arată o direcţie, aici poetul demonstrează că adoarme...
- să determinăm cu precizie: cine adoarme? Pronumele sau poetul? Sau, poate, direcția? Toată lumea adoarme, nimeni nu mai acordă atenție la ceea ce face onorabilul pronume. 

- Ca în poezia „Pe lângă plopii fără solzi“...
deci plopii n-au solzi, care vasăzică. Dar dezosați or fi? Branhii or fi având? 

Ar mai fi niște exemple, dar nu atât de amuzante, ci numai foarte triste, așa că nu vreau să tresărim de deprimare, parafrazându-l pe istețul citat mai sus :D

4 comentarii:

Unknown spunea...

:)))) o vai...

"omul este fericit atunci când dragostea-i ajunge până-n fund - no comment, candidatul probabil știe mai bine cum devine cazul cu dragostea în fund :D"

- :Slavici de asemenea întruchipează moralul în sânul mamei lui Ghiță - mama lui Ghiță, ieși afară! Ce dezmăț, domn'le, să lași pe oricine să întruchipeze diverse în sânul tău."

"Ca în poezia „Pe lângă plopii fără solzi“... deci plopii n-au solzi, care vasăzică. Dar dezosați or fi? Branhii or fi având? "

Astea sunt maxime...:))) plopii fara solzi??? cred ca a copiat gresit sau i s-a suflat gresit :)))

Greta spunea...

@Adela, foarte corectă observația ta apropo de perla cu solzii :)) Da, cu siguranță i s-a șoptit greșit, în care caz rămâne de apreciat logica de care a dat dovadă și faptul că a scris ca papagalul :))

Carmen spunea...

Mi-am adus aminte de liceu. Clasa a IX a, teza la istorie (una din materiile mele favorite). Pe langa mine, se asezasera strategic, 4 colege, tufe de Venetia. Toate asteptau sa le soptesc. Ma pun pe scris, era vorba despre Conferinta de Pace de la Paris. Delegatia romana nu a fost admisa la masa tratativelor (scria in cartea de istorie de-atunci, in realitate a participat doar cand era invitata). Eu, obosita de-atata scris si soptit,impunsa fiind cu creiounl, la fiecare 2 minute "zi-mi tu si mieeee!!!" le-am zis alora ca delegatia romana nu a fost admisa la masa de pranz. Toate au scris asa! Eu am luat 9, ele 7. Sa vezi scandalul dracului, ce-au facut, ca ele erau convinse ca am scris toate la fel.
Eu am zis sa fac nitica bascalie, nu m-am gandit ca o sa ia de bun ce-am debitat eu. Ete ca ma-inselasem!
Morala: nu doar in ziua de azi se gasesc tantalai, fara habar de materie :D
Desi e adevarat, ca azi sunt mai multi :P

Greta spunea...

@Carmen, foarte tare chestiunea mesei de prânz =)) Și ele, foarte tute, mă mir că au luat 7.
Parafrazând un cântec patriotic: tăntălăi au fost, tăntălăi sunt încă.... :D