joi, 3 octombrie 2013

"Cazul Arşinel" descurajează donatorii


Probabil sunteţi la curent cu tărăboiul având ca subiect transplantul renal suferit de actorul Alexandru Arşinel, transplant pentru care nu a aşteptat decât trei zile, primind un rinichi compatibil într-un interval de timp incredibil de scurt. A avut noroc, trecând cu bine de intervenţie, dar această întâmplare a declanşat o serie de reacţii extrem de agresive în presă.

Reacţii pe care le înţeleg, dar numai parţial. Da, nu sunt într-atât de naivă încât să cred că Arşinel a fost, în cazul acesta, tratat ca orice "muritor de rând". Şi sunt de acord că aceia care l-au "băgat în faţă" sunt nişte nemernici, indiferent de motivele pe care le-au avut. Cu siguranţă, pe acele (dramatic de) lungi liste se găsea cel puţin încă o persoană care era compatibilă, care făcea deja dializă (Arşinel nu ajunsese încă în acest stadiu), care era mai tânără... Nici nu vreau să-mi imaginez ce înseamnă să ştii că viaţa ta e, practic, pusă pe-o listă, alături de vieţile a mii de alţi oameni bolnavi, care se agaţă de aceeaşi speranţă abia pâlpâitoare numită "lista de transplant". Nimeni nu ar trebui să aibă prioritate pe orice alt criteriu în afară de compatibilitate şi capacitatea organismului de a rezista la asemenea operaţie. Da... ştiu că şi vârsta e de multe ori un criteriu şi pe de o parte, sunt de acord. Dar în acelaşi timp, mi se pare trist că un om care-a trecut de un anumit prag nu mai are aceleaşi şanse de-a trăi... Mă rog, asta e altă discuţie. 

Ceea ce nu înţeleg însă e isteria celor care-l acuză pe Arşinel că "a profitat de statutul său, n-a avut demnitate". Ce vorbeşti, Franz? Adică să ne înţelegem, omul nu a făcut altceva decât ceea ce suntem cu toţii "programaţi" să facem: a luptat pentru a trăi, cu toate mijloacele pe care le avea la îndemână. Se numeşte instinct de conservare şi este, se spune, unul dintre cele mai puternice instincte pe care le avem. Dacă aceia care-l critică ar fi fost în locul lui, oare ce-ar fi făcut? "Nu, lăsaţi, eu sunt mai bătrân şi ce dacă mor, luaţi pe cineva mai tânăr". Serios? Nu neg, poate există şi oameni care-ar face asta şi ei ar merita sanctificaţi, dar cred că sunt extrem, extrem de puţini.

În altă ordine de idei, citeam pe mediafax.ro că numărul donatorilor a scăzut după ceea ce se numeşte "cazul Arşinel". Şi chestia asta, de asemenea, mi se pare de neînţeles. Dacă eu am hotărât ca, în eventualitatea în care mi se întâmplă una de-aia din categoria "this is it", să mi se preleveze organele, în niciun caz n-o să-mi schimb părerea din cauza unui om care a ales calea cotită pentru a-şi salva viaţa. Nu m-ar mai interesa la cine ajung organele mele, că oricum n-aş mai avea nevoie de ele pe lumea cealaltă :)), atâta timp cât ele salvează vieţi.

Nu înţeleg, sincer, de ce întâmplarea asta ar influenţa decizia cuiva de-a permite sau nu să i se preleveze organele... Voi cum vedeţi lucrurile?

7 comentarii:

ionicame spunea...

Nu inteleg de ce s-a micsorat numarul donatorilor, eu nici nu cred ca s-a micsorat datorita cazului asta, cred ca este doar o nascocire media ca sa faca din cazul de fata un scandal si mai mare, sa avem ce scrie.
In rest ca s-a gasit un rinichi compatibil in scurt timp, e duscutabil, degeaba esti tanar daca nu ai un donator compatibil.

ionicame spunea...

Poate a avut doar noroc.

Anonim spunea...

In sfarsit o reactie echilibrata la ce s-a intamplat!!. Nu a fost vina lui Arsinel, dar ne place sa facem pe lupul moralist. De parca noi nu am fi accept un favor discutabil.

Permite-mi sa recomand filmul Inhale (2010). In ciuda notei mici de pe Imdb mie mi-a placut f mult, chiar m-a pus pe ganduri.

Domino

P.S ma bucur ca ai revenit din vacanta

thea spunea...

Absolut pe aceeasi lungime de unde cu tine! Chiar am avut o discutie deunazi pe tema asta si am iesit cam mototolita :). Ma bucur ca mai sunt si altii care gandesc in acelasi sens cu mine.

Greta spunea...

@Ionicame, şi eu m-am gândit că poate e o fabulaţie a presei (s-a întâmplat de atâtea ori), dar faptul că a fost citată o autoritate medicală - dr. Zota, coordonator naţional de transplant - mă face să cred că o fărâmă de adevăr o fi în toată povestea asta.
Pe de altă parte, da, există şi posibilitatea ca efectiv Arşinel să fi avut noroc, dar oricum ar fi nu sunt de înţeles reacţiile celor care-l acuză pe el.

@Domino, mulţumesc de recomandare! Am să încerc "Inhale", nota de pe Imdb nu e întotdeauna îndreptăţită.
Şi eu mă bucur că te regăsesc aici! :)

@Thea, cred că orice persoană cu oarecare obiectivitate ar vedea lucrurile în felul ăsta...

Anonim spunea...

Hm! Sa incerc totusi sa fiu calm si sa nu-mi dau drumul la gura asa cum bine stii ca o fac in mod normal.
Asta pentru ca am cu totul alta parere despre subiect si mai ales despre Arsinel.
Ca sa nu mai spun cat m-a scos din sarite reactia lui madam Popescu care, cu nerusinarea ce o caracterizeaza, a avut tupeul sa comenteze cam asa: "si ce-ati fi vrut? sa traiasca altul si sa moara Arsinel?"
Cat tupeu! Cata nesimtire!
Dar cine e Arsinel in fond? Nici macar un actor remarcabil nu este. In afara de balivernele de 2 lei si cinshpe bani pe care le debiteaza impreuna cu madam Popescu de 100 de ani, altceva ce a mai facut?
Si da, este de acuzat si el, avand in vedere ca are tupeul sa apara pe la tv si sa arunce cu noroi si sa comenteze viata de rahat pe care o duc romanii, in special tinerii din Roamania.
Acum a contribuit si el la marirea rahatului.

V.

Greta spunea...

Hei, V., mă bucur să te recitesc! :)
Mda, după ce ţi-am citit postarea, trebuie să spun că sunt de acord şi cu punctul tău de vedere. Sunt neplăcut surprinsă de ceea ce-a spus Stela Popescu (nu ştiam), o persoană pe care-am avut ocazia s-o întâlnesc la o cafea şi-o discuţie şi de la care păstrez o amintire foarte frumoasă. Da, a fost.... foarte urât ce-a spus. Sunt dezamăgită.
Cât despre Arşinel, într-adevăr, ar trebui să tacă din gură şi să dispară, măcar o vreme, din prim-plan. Şi-a salvat viaţa, el ştie în ce fel a ajuns să facă asta, acum măcar să iasă un pic din centrul atenţiei. Sunt convinsă că acelora aflaţi pe listele de transplan şi familiilor lor nu le este uşor, în condiţiile în care ei continuă lupta.