sâmbătă, 30 noiembrie 2013

Vise în noaptea Sfântului Andrei


Postul de astăzi are legătură exclusiv cu Sf. Andrei, aşa că voi începe prin a le ura toate cele bune şi un an însorit acelora dintre voi care-şi sărbătoresc onomastica :) Să vă meargă extraordinar în toate, oameni :)

De la mine pentru voi:

Nu putea lipsi usturoiul, nu-i aşa? :))

Bun, şi-acum să trecem la subiectul propriu-zis, şi anume visele de Sf. Andrei. Mai întâi, să vă spun ce-am visat eu azi-noapte (nu, dom'le, nu mi-am pus busuioc sub pernă ca să-mi visez ursitul, că l-am găsit demult, ergo nu mai am ce visa; revenim însă la acest subiect imediat). Aşadar, ţin să vă spun că am visat-o pe nici mai mult nici mai puţin decât Regina Marii Britanii :D Nu mai reţin ce făceam cu Majestatea Sa, dar parcă ne grăbeam amândouă undeva. Aveam aceeaşi ţintă, cum ar veni :)) 
Cred că e timpul să studiez bursa locurilor de muncă de pe site-ul Palatului Buckingham :D 

În altă ordine de idei. (Mult) mai tânără fiind, desigur că n-am rezistat ispitei de-a încerca să-mi aflu sortitul în această noapte. Astfel, într-unul dintre ani am decis că-mi voi pune busuioc sub pernă. Am procurat de la bunică-mea busuioc sfinţit şi am aşteptat optimistă lăsarea serii. 

Dar înainte să mă culc, am început să fiu cuprinsă de îndoieli. Oare-o fi suficient busuiocul de sub pernă? O fi dând rezultate? M-am gândit să pun şi pieptenele sub pernă (auzisem pe undeva că ar avea efect similar). Când să sting lumina, am decis că un fir de busuioc sub limbă n-are ce să strice (de asemenea, citisem că dă rezultate).  Am adormit stresată să nu înghit busuiocul şi concentrată să ţin minte ce visez. Nu mai ştiu ce-am visat, după cum nu mai reţin nici dacă am înghiţit sau nu firul de busuioc. Dar îmi aduc aminte că a doua zi eram dezumflată, ceea ce spune totul.

În alt an, am trecut la artileria grea: turtiţa de Sf. Andrei. O ştiţi? Dacă nu, staţi că vă luminez eu degrabă. 
Se face din făină şi sare, cantităţile fiind măsurate într-o coajă de nucă. Turtiţa se cocea apoi pe plită. Nu mai reţin precis, dar parcă erau cantităţi egale de făină şi sare; în tot cazul, era infernal de sărată. Se mânca jumătate din ea înainte de culcare, iar cealaltă jumătate se punea sub pernă. Apoi nu mai trebuia să se mănânce şi nici să se bea nimic. Pe cine visai că-ţi dă apă să-ţi astâmperi setea, urma să fie the one :D 

Dimineaţă am avut senzaţia că mi-e gura plină de jar, atât de uscată era şi atât de tare mă ardea setea. De visat, l-am visat pe un tip care mă curta intens la vremea respectivă şi care, în vis, mi-a oferit o ceaşcă de cafea. În spuma cafelei se formaseră nişte iniţiale. Păcat că nu le-am reţinut (bag seama că reţin toate bazaconiile şi uit ce e mai interesant, grrr). Anyway, respectivul nu mă interesa deloc, aşa că am fost decepţionată că l-am visat pe el. Pe de altă parte, m-am consolat cu faptul că nu mi-a oferit apă, ci cafea - iar eu nu beam cafea la vremea aia, deci am tras concluzia că nu e ursitul meu - ceea ce n-a fost şi nici n-ar fi avut cum să fie, de vreme ce nu mă atrăgea absolut deloc. 

Acestea au fost "experienţele" mele de Sf. Andrei; după cum se vede, irelevante. În acelaşi timp, am auzit de lume care-a avut vise mult mai interesante şi mai grăitoare, deci imposibil n-ar fi... Voi aţi încercat aşa ceva vreodată? Sau v-ar tenta s-o faceţi?

Un comentariu:

kim spunea...

Urmări, de atunci?