marți, 24 decembrie 2013

Un fel de "Ho Ho Ho"


Săptămâna trecută pe vremea asta n-aş fi crezut să fie posibil, dar Moş Crăciun pregătise o mică surpriză pentru mine: şeful a decis că ieri şi azi stau acasă (mai "dau jos" din mormanul de ore suplimentare acumulate), mâine şi poimâine avem oricum liber, deci mă mai duc la muncă taman vineri. Am reuşit să ajung şi la coafor, deci arăt din nou ca o femeie cumsecade :D

Avâd prin urmare timp, ieri a dat hărnicia în mine şi am făcut salată Boeuf. De fiecare dată mă minunez cât de migăloasă e şi câtă muncă necesită o mâncare pe care-o vom consuma în cel mult două zile (ne place atât de mult, încât o mâncăm dimineaţa, la prânz şi seara şi am mânca-o şi pe post de gustare de la ora cinci). Noroc că n-o facem mai des de două ori pe an. 

Sarmale încă n-am înfăptuit, n-am găsit varză murată la magazinul ruşilor (unica sursă din târg), deci suntem în standby în ce le priveşte. În rest, am cumpărat: materie primă pentru friptură, prăjiturele, un mango (de când tot zic că-mi iau unul proaspăt şi bine copt, sper că l-am nimerit), nişte omuleţi de ciocolată şi altele din aceeaşi categorie. Ieri am dat o raită în Piaţa de Crăciun (ultima dată pe anul ăsta, azi la 12 se ridică totul, la revedere, ne regăsim anul viitor pe vremea asta) şi am revenit de acolo mai mult dându-mă de-a dura. Păi cum altfel? Am dat peste iubitele mele langoşi, n-am rezistat unor alune caramelizate şi când mi-am luat un cornet cu un fel de spumă de vanilie, m-am trezit că vânzătorul îmi pune două bucăţi în pungă, în loc de una cum ar fi trebuit. Nu e mare scofală, ştiu, dar m-a făcut să mă simt tare bine :) Poate-o mai fi vreo rămăşiţă de copil în mine, care-a ieşit la iveală când a dat cu ochii de cornetele alea.


Până când ne recitim din nou, vă las în compania pufoşilor chipeşi de mai sus :) Şi vă doresc din tot sufletul un Crăciun liniştit, aromat şi, mai ales, petrecut alături de cine vă e drag. "În viaţă, e important cu cine înserezi", spunea Rodica Ojog-Braşoveanu. Şi cu cine petreci Crăciunul, aş adăuga eu. 

Şi, ca un fel de cadou pentru voi:



Poate oare exista ceva mai frumos decât asta? :)

De asemenea, vă doresc cât mai puţine tag-uri pe Facebook (mă agasează fenomenul :D) şi cât mai puţine sms-uri cu lumina care să vă învăluie :))

Sărbători senine, dragii mei, ne citim zilele următoare :)

Later edit: n-am găsit varză de sarmale, dar am găsit altceva: varză murată, tăiată "fideluţă". Aşa că vom efectua o varză călită cu afumătură, să moară sarmalele de ciudă, na :))
 

2 comentarii:

Anonim spunea...

La un magazin turcesc ai incercat? Si acolo se gaseste varza murata si chiar si frunze de vita.

Greta spunea...

N-am magazine turceşti în oraşul unde stau. Ştiu că au şi ei varză şi frunze de viţă, dar oricum, varză au şi ruşii, anul ăsta e prima dată când n-am găsit.
Eh, a fost foarte bună şi varza cu afumătură :))