luni, 1 septembrie 2014

Oaie de 60 de lei, sau cum m-am coafat pentru cununia civilă


O postare de ieri de pe blogul Mirunei (care a fost mireasă cu două săptămâni în urmă) mi-a adus aminte de o experienţă care astăzi mă amuză, dar atunci nu prea. Chiar nu ştiu cum de-am omis să v-o povestesc, pentru mine a fost de pomină. Dar bag seama că de fapt nu e nimic ieşit din comun, pentru că aud tot mai multe persoane povestind că au avut surprize în ceea ce priveşte coafura şi machiajul în momentele importante ale vieţii (aici îl suspectez pe Murphy de oarece ghiduşii. Pentru că nu e vorba de surprize tocmai plăcute).


Aşadar, 18 august 2007. Ne logodiserăm la biserică şi a doua zi ne cununam civil. Viitoarea mireasă, adică yours truly şi viitoarea soacră mare s-au dus la sulemenit la o anume coafeză.  Soacră-mea o cunoştea pe respectiva de ceva timp şi oricum ne fusese foaaarte lăudată, încât era mai mult decât pomul lăudat - devenise de-a dreptul livadă :))

Ajungem la cucoana în discuţie, eu încep încă de la uşă să-i explic ce vreau: ceva foarte simplu, bucle largi, cu un pic de volum şi naturale. Na-tu-ra-le :))) Ok, de început să-i explic oi fi început eu, dar de încheiat n-am avut şanse.

-Lasă dragă că ştiu eu ce să-ţi fac, am experienţă, coafez atâtea mirese, ştiu ce se poartă!
- ... păi sunt convinsă, dar voiam doar să vă spun că eu vreau ceva simplu, lejer, natural.
(Repetam cam des cuvântul natural, dar la cum au decurs lucrurile la fel de bine aş fi putut să ţip într-un megafon, că rezultatul tot ăla ar fi fost).
S-a apucat de lucru. M-a pieptănat zdravăn, cam trăgându-mă de păr şi mirându-se de cât de des este. "Vai, dar ce păr des ai. De ce-l ai aşa des?". Aspectul ăsta o cam indispunea. "O să am nevoie de multe bigudiuri!".

Săriţi.
- De ce să aveţi nevoie de multe? V-am spus, eu vreau doar nişte bucle largi, de volum...
- Lasă că nu ştii tu!

Aduce un coş împletit, plin-ochi cu bigudiuri mici-mici-mici. Şi suspect de subţiri. Instantaneu m-am gândit la permanentul de oaie gen APACA şi-am sughiţat panicată.
- Dacă nu-ţi fac aşa, n-o să stea frumos mâine!
- Ba o să stea, îndrăznesc eu s-o înfrunt, părul meu a fost ondulat natural şi încă se aranjează uşor dacă...
- Ia lasă-mă să lucrez!! O să vezi că o să-ţi placă!

Fierbeam. Cum vine asta, frate? Pe banii mei şi pe muzica mea te răţoieşti la mine şi refuzi să asculţi ce-mi doresc? Eu sunt o fire paşnică de regulă, dar dacă nu era soacra mea acolo, s-ar fi lăsat cu tărăboi. Fiindu-mi jenă de ea, m-am mulţumit să contemplez cum matracuca aia mi-a pus tot părul (lung până la umeri) pe bigudiuri mici. 50 şi ceva de bucăţi, dacă-mi amintesc bine. 

- Aşa! Acuma stai să te usuci, cât timp eu o fac pe soacră-ta!
Culmea, pe soacră-mea a aranjat-o foarte frumos (vopsit, spălat şi coafat). Eu între timp mă uscam. La propriu şi la figurat, de dracii dogoritori pe care-i aveam.

După vreo două ore, când mi-a dat jos bigudiurile, am văzut ceea ce mă pregătisem deja sufleteşte să văd: o "cască" de bucle mărunte. Talanca la gât îmi mai lipsea şi eram oaia perfectă. 

- Îl tapezi bine mâine şi o să stea foarte frumos! Să-ţi cumperi şi nişte clame strălucitoare, că aşa e moda! 
Nu voiam decât să plec de-acolo mai repede, mă gândeam c-o iau la bătaie. 
- Te costă 60 de lei.

Nici nu ştiu cum i-am dat banii şi-am dat să ies. Voiam doar să ajung acasă, aţi ghicit de ce: să mă spăl pe cap!
- Dacă vrei să te aranjez şi mâine, mă găseşti până la ora 12, dai un telefon înainte!
Mulţumesc frumos, când o să avem oi de tuns te anunţăm neapărat. 

Ajung acasă, unde evident toată lumea ştia că mă dusesem la coafor, deci s-au înghesuit să vadă ursul. N-am stat la discuţii, am trecut în viteză printre neamuri, fără să mă uit la nimeni ca să nu le văd mutrele îngrozite :)) Doar cu viitorul soţ am schimbat două vorbe:

- Ce-i în capul tău?!!!
- Stai liniştit, mă duc imediat să mă spăl!

Ceea ce am şi făcut, spre uşurarea nedisimulată a tuturor :)) A doua zi l-am aranjat simplu şi frumos, cu peria şi nişte spumă şi asta a fost toată filozofia.
Concluzionând, se poate spune că ăla a fost cel mai scump spălat pe cap din viaţa mea :))

Vi s-a întâmplat şi vouă să daţi peste "meseriaşe" de-astea?

4 comentarii:

Anonim spunea...

:)))) cat te mai inteleg!! eu am patit ceva similar tot la cununia civila, anul trecut. am parul lung, nevopsit, moale si drept bat. Normal ca si eu am vrut bucle, largi, naturale. Doamna de la coafor - la fel ca stie ea, desi i-am explicat ca din placa ar iesi super si mai rezistente. In fine, m-a bigudit si tapat in felul ei unic, a pus o tona de fixativ. I-am spus ca daca nu sunt bine facute, o sa raman fara bucle. Am plecat de acolo relatix incantata la ora 11, erau ok, nu ce vroiam eu, dar hai am zis ca ce mai conteaza, am bucle. am ajuns acasa, la 11.30, buclele disparusera total, aratam putin ravasita :))) Viitorul sot- vai draga ce bine arati. Eu - buhuhu, da-i si plange si suna pe mama , ca vai nu am bucle, vai ce ma fac. M-am imbracat, ajung la starea civila la ora 12 si ceva, toata lumea ca ce bine iti sta parul, dar de ce nu ti-ai facut niste bucle?!!?!!
Cris

Carmen spunea...

Am patit una mai grozava. In Bruxelles, m-am dus la un salon de fite, ca asa primisem instructiuni, sa nu cumva sa ma duc la vreunul de cartier. Ajung, cer frumos un vopsit, culoarea nisipiu, sau popular, blond inchis. Ma ia cucoana, ma mestereste, ma plaseaza in asteptare, dupa care ma spala pe cap. Si atunci m-am vazut, aveam parul alb! Ma rog un blod din nordul extrem. Platinette in toata regula. plina de spume, am chemat impricinatul cu ideea si i-am ordonat sa ma ridice de urgenta, de la salon. Cu masina, ca eu n-am de gand sa ies asa pe strada. Cand m-a vazut, a tacut. A tacut lung!
Dupa care m-a dus la magazin si am luat un kit de vopsit. S-a soldat, la capatul multor suferinte (par mort, subtiat, incalcit) cu o tunsoare de care n-am fost mandra deloc.
Doamne fereste!

Greta spunea...

Cris :)) Pe mine mă tachinau unii la Starea Civilă - "auzi, arăţi foarte bine, dar parcă eşti puţin cam creaţă..." :D
Eu nu ştiu la ce salon din Cuca Măcăii or fi învăţat meserie unele coafeze....

Greta spunea...

Vai, Carmen, asta e chiar oribil! :( Nici nu-mi pot imagina ce-a fost în sufletul tău când te-ai văzut aşa.
Şi ce e şi mai rău e că, după ce că ai nervii în batistă după asemenea experienţă, se face praf şi părul :(