vineri, 29 decembrie 2017

”Origini”


Și-a venit în sfârșit Crăciunul. Și m-am instalat comod în pat, mi-am pus la îndemână cana de cafea - să nu cumva să fie nevoie, ferească Aghiuță al cofeinei, să mă deplasez prea des la bucătărie - am rupt folia și cu un suspin de ”în sfârșit”, m-am așternut la citit ”Origini”, noul roman semnat de Dan Brown.


Aveam așteptări foarte mari, mai ales după ce fusese desemnat de unii critici drept ”cea mai bună carte scrisă de Dan Brown până acum”. Eram convinsă c-o să mă dea pe spate. Și m-a dat... atât de tare m-a dezamăgit. 

Personajul principal - profesorul Robert Langdon, pe care l-am mai întâlnit în patru dintre cărțile anterioare. Analog celorlalte romane, avem și aici o temă principală, în jurul căreia se brodează acțiunea. Este vorba despre originea și evoluția umanității și, în paralel, despre inteligența artificială. 

Fascinant, s-ar spune. Ei bine... ar fi putut să fie, dacă s-ar fi pus mai puțin accent pe latura științifică și mai mult pe thriller, genul care l-a făcut faimos pe autor. Acțiunea e prea... puțină, că altfel nu știu s-o descriu. Un savant futurolog se întâlnește cu 3 lideri religioși cărora le aduce la cunoștință cea mai recentă - și, desigur șocantă - descoperire a sa și-i anunță că o va face publică. 

Distinsele fețe bisericești își scuipă-n sân. 
Doi dintre prelați mor la scurt timp după aceea, evident nu de ”moarte bună”.
Savantul începe prezentarea, urmărită live de câteva sute de persoane și online de câteva milioane. Vorbește muuuult, detaliază, explică, dramatizează. Înainte de-a ajunge la subiect, îl pocnește un glonț în scăfârlie.  
Și de-aici e previzibil. Profesorul Langdon și nelipsita parteneră apărută din neant, frumoasă și deșteaptă, se lansează în acțiune. Scopul? Să decodifice parola prezentării și s-o publice, așa cum ar fi dorit savantul. 
Parola e un vers din 47 de litere. Nu se știe din ce poezie provine sau cărui autor aparține.
În schemă apare și-un robot inteligent, care-i asistă permanent în demersul lor și nu o dată îndepărtează primejdiile care le apar în cale. 
Mai avem în poveste un colonel cam țicnit, un prinț nu pe deplin maturizat, câțiva membri ai Gărzii Regale, un rege muribund, o specialistă în Relații Publice și preotul de la ”Sagrada Familia”. 
Și cam astea sunt personajele, care nu o dată dau impresia că se învârt ca niște fluturi bezmetici în jurul becului aprins. 

Principala problemă e, cum spuneam, noianul de informație în care Brown alege să-și scufunde cititorii. Am avut câteva momente în care am citit pe diagonală, fiindcă nu mă interesau din cale-afară legea entropiei, energia focalizată, supa primordială, sisteme de răcire cu izotopi de heliu, simulări moleculare și ia gata că nu mi-a plăcut niciodată fizica. 

Marea specialitate și principala atracție a romanelor lui Dan Brown - puzzle-urile și codurile aflate la baza lor - lasă de asemenea de dorit. Treaba cu parola din 47 de litere e prea simplă și se soluționează un'-doi, iar alte coduri și ghicitori semnificative nu mai sunt. 

Am zis că-mi ”scot pârleala” cu marea dezvăluire despre viitorul omenirii. Cum să vă explic... când am ajuns la deznodământ am zis cu glas tare ”glumești, frate??”. 
N-avem un viitor prea țunțurliu, în caz că vă-ntrebați. Ba aș spune că e chiar destul de previzibil. Eram cât pe ce să vă dezvălui, dar vă las să aflați singuri, dacă vă decideți să citiți cartea.
Oricum, plictisitor, vă spun. Adică în nota de până atunci a cărții, mă așteptasem la ceva apocaliptic. Nu e cazul.

Așa, înainte să uit - cel mai interesant personaj e robotul. Paradoxal, are personalitatea cea mai conturată, în măsura în care un robot poate avea așa ceva. Și-l cheamă Winston. 

E a doua dezamăgire marca Dan Brown, după ”Simbolul pierdut”. Nu regret deloc faptul că am citit cartea, abia o așteptasem să apară. Dar sper că se va întoarce la thriller-ul adevărat (de tipul celui din ”Îngeri și Demoni”, din ”Fortăreața Digitală” sau din ”Conspirația” - cele trei cărți ale lui pe care personal le socotesc geniale).
 

6 comentarii:

Anonim spunea...

Sa stii ca nu am citit decat primele doua fraze. Mi-am luat si eu cartea, chiar am comandat-o in avans, cu vreo luna inainte sa apara la noi. Inca nu am inceput sa o citesc. Am alte (17) carti la rand. Chiar 18, daca ma gandesc bine. Acum m-ai dezumflat teribil. Nu stiu daca sa ma mai apuc de ea :(
Felicia

Greta spunea...

Felicia, îmi pare rău :( Dar nu te lăsa influențată de opinia mea. E posibil ca ție să-ți placă și să ai mai multă răbdare decât mine. Eu zic să-i dai o șansă.
18 cărți pe listă, zici? Impresionant :) Cum le-ai prioritizat?

Anonim spunea...

Pai, mi-am luat dintr-un anticariat cele 15 volulme din seria Jalna. M-am gandit mult pana m-am hotarat sa le citesc pentru ca traiam cu impresia ca e un fel de telenovela. Am citit abia 3 volume si mi-am data seama cu nu are legatura cu telenovelele. Chiar imi place. Urmatoarea pe lista este Cartea Oglinzilor de Eugen Ovdiu Chirovici. Sotul meu a citit-o dintr-o rasuflare, abia astept sa ma apuc de ea. Urmatoarea este Coloana de Foc de Ken Follett. Urmatoarea este George Soros - Puterea din Umbra de David Horowitz și Richard Poe si abia la urma de tot Dan Brown.
Cam astea sunt si probabil ca o sa mai acumulez cateva. Nu ma pot abtine sa nu cumpar.

Greta spunea...

Și eu cumpăr, după care stau și mă uit îndeluuung la ele, cugetând de care să m-apuc :))
Spor la lectură îți doresc! :)

Adela Tarpan spunea...

Ai scris articolul asta cand eu eram pe drumuribasa ca doar azi l am vazut.

Bre mie mi a placut fizica dar cartea domnului Dan deloc. Am fost atat de dezamagita incat am lasat o pe noptiera si am luat alta la citit de cateva ori. Fortat am ajuns pana la sfarsit.

Impresia mea ca parca autorul a ajuns la fundul sacului. Adica incearca sa irmareasca reteta de succes care l a facut celebru dar nu are cu ce. Adica degeaba folosesti decorul clasic daca nu ai cu ce sa il umplii. Cartile dinainte m au tinut nopti intregi cu nasul in foi ca sa vad ce se mai intampla. Sa vad ce ghicitoare mai trebuie rezolvata. Ce personaj se dovedeste altfel decat credeam. Ce intorsatura mai ia actiunea. Origini insa pare atat de monotona incat te apuci de cascat.
Foarte foarte dezamagitor.
Eu citesc acum de Tana French. E a doua carte de la ea pe care o citesc. Nu e sa te dea pe spate cum ziceau unii. Dar e peste Origini. Desi e adevart ca nu e foarte greu

Greta spunea...

Ha, Adela, de când așteptam opinia ta! Și-o așteptam cu emoții, că mă gândeam că de fapt poate nu mi-a plăcut cartea mai ales din cauză că n-am priceput mai deloc trebușoarele din domeniul fizicii...
Îți împărtășesc 100% părerea. În comparație cu alte cărți ale lui, asta poate fi catalogată drept eșec. Exact cum zici - în alte cărți încercam să dezleg și eu ghicitorile, îmi puneam mintea la contribuție, evident nu reușeam niciodată dar cădeam în admirație văzând rezultatul... apoi personajele erau mult, mult mai bine creionate, scrisul era alert, acțiunea intensă, efectiv uitai și să respiri uneori.
Origini e atâââât de plictisitor, în schimb... Dan Brown ar face bine să-și bage mințile-n cap, sau cariera lui e cam bye-bye. Nu știu câte eșecuri îi mai iartă cititorii...