joi, 15 martie 2018

Salată de weekend (XIX)


Mă rog, e un fel de-a spune. Nu c-aș putea mânca salată zilele astea, adică. Orice aliment cu o consistență mai solidă decât cea a unei chifle moi și fragede îmi trimite săgeți în maxilarul inferior, chiar dacă mestec doar pe partea necalamitată. Cred că mai bine i-aș zice ”supă-cremă de weekend”, dar să nu derutăm lumea. 

1) Mă refac, sigur dar încet. Obrazul e încă umflat, nu pot deschide gura prea larg (să mănânc un sandviș ar fi ceva destul de complicat în momentul ăsta), căscatul și râsul constituie un demers complex, firele au devenit incomode  și nu pot vorbi tare. De fapt nici să vorbesc prea mult nu-mi priește, iar colegii au zis că asta nu e Greta lor.
- Serios? Dar cum e Greta voastră?
- Vorbăreață, râde și e plină de energie. 
Ce să zic, o iau ca pe un compliment. Deși treaba cu energia se poate interpreta în multe feluri. 
- Las' că vine ea înapoi. 
S-au arătat încântați de perspectivă. Nu știu dacă să-i cred, dar abia aștept să melițez din nou.

2) Reversul medaliei însă...
Telefonez unui coleg din alt departament, care uitase - pentru a 36246264823-a oară - să se ocupe de niște chestii care sunt în sarcina lui și de care am mare trebuință zilnic. 
- Thomas... încep eu, pe un ton foarte coborât.
- Da, Greta... Ups! Greta! Ahh, iar am uitat să.... scuze, mă ocup imediat, stai așa...
- ... te scurtez de cap. 
Pauză.
- Auzi, ce zici că ți-a făcut doctorul ăla?
- Mi-a implantat os provenit de la un criminal în serie.
De-acum cred că nu mai uită 😃

3) Cu începere de la 1 martie s-a oficializat promovarea mea, iar eu sunt... meh. Și în mod stupid, nu prea pot să mă bucur. Dacă nu mi-ar fi ieșit, aș fi spumegat, după care aș fi fost deprimată, după care aș fi spumegat iar. Așa însă... n-am nicio dispoziție sărbătorească. Poate mi-am dorit-o prea mult, poate-am muncit prea mult pentru ea, poate aș fi vrut s-o fi primit de la Musiu Șarl, poate m-am blazat...

4) (Asta s-ar potrivi mai bine la articolele din seria ”Mostre din viața în Germania”, dar merge și aici). 
Luni, proaspăt implantată fiind, m-am dus să mă aprovizionez cu antibiotic și calmant. Farmacia e situată foarte aproape de clinică, deci mulți pacienți își iau rețetele de acolo.
- Of, zice farmacista pe-un ton plin de compasiune, veniți de la clinica X, nu-i așa?
Nu că n-ar fi fost evident, la felul în care arătam.
Îmi dă medicamentele solicitate și pune în punguța de hârtie și un tub micuț de cremă de față. 
- Dacă ați suferit vreo intervenție chirurgicală, soluția aia antiseptică vă va usca foarte tare tenul. Crema asta o să vă ajute.
Am întrebat cât costă.
- Nimic, e din partea noastră. Refacere ușoară! 
Am aplicat-o chiar în aceeași după-amiază, pentru că fața mi se făcuse într-adevăr ca pergamentul. Deosebit de utilă s-a dovedit a fi.  
Probabil era una din acele mostre gratuite, deși pe tub nu era inscripționat numele niciunei mărci, așadar nu era vorba de reclamă. Oricum, nu asta a contat, ci omenia farmacistei. Eram într-o stare de vulnerabilitate  în care orice gest de bunăvoință mă impresiona până-n pragul lacrimilor.

5) Ne-am luat bilete pentru următoarea destinație la care visez de ani mulți - care e incomparabil mai accesibilă decât New York, însă la care, paradoxal, iată că ajung abia la aproape 38 de ani. Vom fi plecați doar șase zile, dar ”abia aștept” e puțin spus. Detalii, după cum îmi cunoașteți de-acum obiceiul  - mai în preajmă 🙂
(Nota bene: e musai să termin serialul despre vacanța în America până plecăm). 

Acestea fiind spuse, vă doresc un weekend însorit (aici se anunță -5 grade și ninsoare, iarna încă se strofoacă) și cu alune crocante și glazurate cu miere. Mmm, ce-aș ronțăi și eu unele. Vrabia Mihai Viteazu', vorba unor clasici.

7 comentarii:

Petronela spunea...

Recuperare ușoară și felicitări pentru promovare, Frau Greta und Herr Hyde! :)

Anonim spunea...

Recuperare rapida! look at the bright side: mananci mai putin, ajuta la silueta :))
Felicitari pt promovare! esti foarte tare :)
musai sa ne spui unde pleci :) noi ne facem curaj de un weekend cu pustanii din dotare, pe acilea pe aproape in emirate, dar plecam din casa si stam la horel, asa ca se pune ca si concediu :D
ce gest frumos din partea farmacistei, the little things that matter!
Cris

Greta spunea...

Danke! :) Mi-ai făcut chef de recitit povestea, am citit-o prin liceu și mi-a plăcut :D (aspect cam îngrijorător, de altfel :D).

Greta spunea...

Mulțumesc, Cris :) Chiar că mănânc puțin, cel puțin până scap de fire văd că orice chestie un piiic mai solidă e problematică. Partea proastă e că o să pun la loc după aia, hămesită fiind :)))
Da, gestul farmacistei chiar a fost inimos și m-a impresionat cu adevărat.
Cu promovarea... nu știu cât de tare sunt, de la precedenta au trecut mai bine de cinci ani, totuși... Dar e bine și acum :)
Distracție faină în weekend! :) Noi vom merge... în țara lui Michelangelo :) Voi vedea, în sfârșit, orașul celor 7 coline... :)

Anonim spunea...

Minunat! sa vina vacanta! te pup
Cris

Adela Tarpan spunea...

Vine vacanta cu trenul din...Spania poate? :)

Greta spunea...

Din Italia :)